Navigand pe ici pe colo, la amici blogari cu spinare verticala si scriitura ascutita ,dau mai nou peste acelasi dor de-a trage palme trezitoare indiferentei romanesti.
Ca din asta avem cat pentru intreg mapamondul.
Nu ne mai misca, nu ne mai doare...dar a fost candva si altfel?
Sa vedem ce zic si altii.....[cu acordul autorilor]
1.
""" Am vazut ceva frumos azi.

Am vazut ceva frumos azi. Am vazut un caine lovit de o masina. Stai ca asta nu e tot....Am vazut lovitura brutala primita..Am vazut un sofer nepasator si dreptatea divina.. Am vazut un caine care n-a respirat 1 minut cum a revenit la viata si a plecat schiopatand acceptand totul parca...ca fiind parte din viata.Am vazut un caine mai uman ca majoritatea celor care-si spun oameni. Am vazut in privirea lui mai multa intelegere si inteligenta decat in ochii multora. Soldatii astia pe care ii vedem pe strada au aceeasi privire...una a omului care stie deja ca a pierdut propria lupta si duce lupta altora. Cainele ala....privea altfel. El a avut curaj sa se ridice. Soferul masinii in schimb nu a avut curajul sa se uite inapoi. Puternic in ambalajul lui de fier omul acela e cel mai usor de doborat. El e cel care a renuntat sa creada ca e slab. Exact asta il face slab.
Slab si usor de ucis. Propriile temeri il ucid...................ce cale stramba.''''

2.

''''''De unde vine indiferenta la romani

Zilele trecute, cineva a reusit sa ma scoata din letargia in care intelectul meu s-a complacut in ultima perioada. Trebuie sa recunosc ca, din cand in cand, apar momente in care tanjesc dupa starea de excitare nervoasa pe care mi-o ofera o tema incitanta.

Cum spuneam, cu putin timp in urma, am primit o provocare. Mai mult un gand, intrebarea a cazut ca o mana cereasca. Vizitand celebrul muzeu Daimler-Chrysler, persoana in cauza se intreba retoric: „Oare ce faceau romanii prin 1886?” Poate ati ghicit: era vorba de momentul aparitiei primului automobil conceput de motoristul german. Mai mult o caruta cu motor decat o masina veritabila, dar ce mai conteaza asta...

Ati avut vreodata senzatia de „ralenti”, rasfoind istoria romanilor? Sa ne gandin putin... Cand stramosii nostri daci erau ocupati cu recoltele, romanii cucereau continente. Mai tarziu, cand Gelu construia cetati cu maluri de pamant, europenii faureau cetati cu ziduri groase din piatra. Nici mai spre zilele noastre partitura nu s-a schimbat. Secole de-a randul am pupat si scuipat papucul otoman - dupa obicieul Voievodului care ajungea la tron -, in timp ce englezii, francezii sau germanii erau in plin proces de industrializare.

Si pentru ca am ajuns la momentul cu pricina - anul 1886 -, cel mai bine ar fi sa ascultam ce ne relateaza nenea Iancu: societate cu pretentii de Paris dar cu maniere de mahala, gradini in care muzica lautarilor se amesteca cu berea, micii si madamele de consumatie, iar politicieni isi expuneau proclamatiunile prin birturi, unor Mitici turmentati.

Se pare ca dezvoltarea in ritm de melc este o caracteristica a acestui popor. Nu stiu cum se face, dar aproape de fiecare data cand dintre romani s-a ridicat o personalitate stralucita s-a gasit cineva care sa o reduca la tacere. Exemplele sunt numeroase, iar reactiile noastre lasa de dorit. Sa nu uitam ca suntem singurul popor cu pretentie de natiune civilizata care in epoca moderna si-a omorat conducatorii.

Nu pot sa nu ma intreb cum se face ca perioada in care Romania s-a bucurat de cea mai mare prosperitate si dezvoltare din intreaga sa istorie a coincis cu domnia Casei de Hohenzollern. Si care, daca nu va era de ajuns, era de origine germana... Cert este un singur lucru: cand nemtii construiau automobile, noi fabricam de zor birje. Iar cand aceiasi germani isi reconstruiau tara distrusa dupa cel de-al doilea razboi mondial, noi o devastam pe a noastra, demoland institutia proprietatii si stergand din mintea oamenilor constiinta individualitatii si patriotismul.

Mircea Iliescu ''''''

Ma intreb cu cata indifernta se va citi macar titlul acestui bolg....si se va trece mai departe, frumos, absent, perfect romaneste.