...cel despre care nu se vorbeste.Nebunul care a vazut invizibilul si l-a descris...Sunt Cel-care-a-pasit-Dincolo.

Inceputul-creionul rosu
Varsta:5 ani-primul impact,nexus 1

Un copil,o camera banala si o revista de colorat.In dreapta copertei un arici fericit langa un mar inca incolor.Creionul rosu hasureaza cu spor.Sunt ambidextru, schimb creionul in mana cealalta sau...? Ariciul se afla in partea stanga a paginii!
Ridic ochii .Aceeasi camera privita in oglinda.Toate obiectele, mobilierul,ferestrele, si-au inversat pozitia. Dreapta a devenit stanga.Sunt de partea cealalta...Mi se face frica.Nu, nu frica, ceva indefinibil,intre stupoare,groaza si curiozitate.E lumea mea,dar altfel.Instinctul copilului, inca nealterat ,imi spune ca nu mai sunt singur in incapere.Nu am curaj sa mai privesc in jur, vreau sa se termine.Inchid ochii.Vreau inapoi si strig.Nici un sunet.Deschid ochii si imaginile din jur incep sa tremure ca si cand ar fi reflectate in apa.Creionul din mana devine flexibil apoi nu mai are consistenta.
Momentul ma depaseste .Groaza,doar groaza.Si urlu.Un sunet acut,strident,necunoscut pana acum.O explozie de culori? pe care nu le recunosc si un ecou interminabil al strigatului meu ma face sa imi ascund capul intre brate.Tacere...Deschid ochii dupa o eternitate si toate au revenit la normal.Tremur si nu pot sa respir.Creionul nu mai este in mana mea,s-a rostogolit undeva in celalat capat al incaperii. E rosu, il vad bine.In camera intra un adult alertat de strigatul meu .Nu pot da nici o explicatie.Cer doar sa mi se dea creionul rosu.Nu stiu de ce o fac.Vreau sa il ating.Arat cu degetul unde a cazut, dar adultul NU il vede.Aproape ca ma cearta fiindca l-am pierdut.Tremurand, ma apropiu de creion .Mana trece prin imagine.Nu este acolo, desi l-am vazut in permenenta ani si ani in acelasi loc ,fara sa il pot atinge.