Reflectii asupra naturii informatiei, atunci cand ea nu exista

Espen Andersen

           Doresc sa prezint un nou termen «vremea castravetilor», in norvegiana el denumeste perioada de la inceputul lui iunie cand sedintele parlamentare inceteaza si incepe vacanta scolara, pana pe la mijllcul lui august, cand lumea se intoarce din concediu. In aceasta perioad ziarele nu prea au depre ce sa scrie, pentru ca nu se intmapla mai nimic, sau sunt fortate sa ne prezinte non-stiri, cum ar fi legumele supradimensionate sau cu forme ciudate- ca de exemplu castravetii . Prin extensie, termenul se refera si la articole de ziar- un articol de o importanta dubioasa cu un titlu umflat se numeste CASTRAVETE.

         Pentru ca ne aflam in vremea castravetilor acum mai mult ca niciodata, ma intreb: cum se schimba natura informatiei atunci cand ea nu prea exista ?



       Continutul informatiei este supus legilor, cam tot asa ca si legile fizicii ale lui Newton. Newton-ul teoriei informatiei este prof MIT Claude Shannon, care in 1948 scria un articol numit “ Teoria matematica a comunicatiei” in Bell System Technical Journal. Shannon era cunoscut ca incununarea excentricitatii (facea ciclism si acrobatii cu mingea), drept un profesor distrat, care odata povestind cu un profesor intalnit pe coridoarele interminabile ale MIT , intreaba:“din ce directie a venit”. Dupa ce a aflat , a raspuns « Bine, deci am mancat deja », astfel, demonstrandu-si teoria, asa cum vom vedea mai incolo.



            Teoria matematica a comunicatiei (popularizata si dezvoltata intr-o carte impreuna cu Warren Weaver), formeaza, asa cum spune si titlul, algoritmul matematic pentru multe tehnologii informationale. O teorie principala este ca valoarea unui mesaj (continutul informatiei) se afla in raport indirect cu probabilitatea receptionarii ei. Adica, cu cat consideri ca nu vei primim mesajul, cu atat mai important ti se pare.

           Sa dam un mic exemplu: Orasul Bergen se afla pe coasta vestica a Norvegiei, spre Marea Nordului si este inconjurat de munti. Drept urmare, ploua foarte des. O sa auzi poate si bancul despre turistii care l-au intebat pe un baietel daca in Bergen ploua chiar tot timpul, baietelui raspunzand ca nu stie, fiindca are doar 5 ani. Clar, mesajul “Maine va ploua” nu are mare valoare in Bergen. In Sahara insa, un intelept apeland la clarviziune ,(sau accesand ultima tehnologie comunicationala ) si care prevede ploaie va primi un grad mare de credibilitate, cu conditia ca ploaia sa se si materializeze.

        Daca imi este permis sa schimb putin subiectul, cunoasterea acestei legi te poate ajuta data viitoare intr-o sedinta de prezentare a strategiei unei firme. Sedintele astea sunt de obicei plictisitoare,cu manageri care emit platitudini de genul « Scopul nostru este sa realizam o cresterea profitului» sau « stategia noastra este sa satisfacem clientii ». Niciuna dintre afirmatiile de mai sus nu sunt strategii, pentru ca, strategie implica alegere. Asa ca data viitoare cand managerul bate campii, ridica mana si intreaba « E o strategie perfecta, insa ce alte strategii alternative ai respins pana acum ? ». Apoi distreaza-te.

               Deci, cu cat un mesaj contine mai multa informatie, cu atat scade sansa sa il primesti. Si asta te ajuta sa alegi ce e important din torentul constant de informatii ca ne inconjoara. Iti amintesti informatia care te-a surprins. Deci, cel care doreste sa iti capteze atentia trebuie sa te surprinda. Gradul de surpriza este o functie a legitimitatii sursei (Vezi « Libertatea » versus « Adevarul ») si masura in care mesajul vine din alte surse in acelasi timp (astfel, devenind legitim).

        Daca nu avem destula informatie in jur, tindem sa ne concentram excesiv pe putina informatie pe care o posedam. Atentia este o resursa finita. Cu cat avem mai putina informatie, cu atat ii oferim mai multa atentie.

          Unii autori au reusit sa creasca gradul de greutate al mesajelor lor prin ascunderea vietii lor personale, sau prin supraexpunerea lor la public.



       Confuzia intentionata poate ajuta si ea : John Twelve Hawks, pseudonimul scriitorului seriei SF "The Traveler" si-a inventat o noua identitiate, pretinzand ca nu este luata in evidentia Politiei, fara infrmatii personala identificabile, inclunzand sfaturi despre asta in cartile lui (vezi: http://www.randomhouse.com/features/traveler. Parerea mea este ca e doar pentru publicitate- probabil ca taieste in suburbie cu 3 copii, un automobil banal si cu alte carti semnate cu numele lui adevarat).

        Faptul ramane: daca noutatile sunt putine, ne vom scadea gradul de atentie ,insa ii vom acorda destul fiecarui item. De vreme ce transmitatorul si receptorul au un interes comun in pastrarea comunicarii, (in cazul in care chiar exista stiri), ei colaboreaza scazand stacheta stirilor considerate «demne de stiut». Acest fapt deschide largi oportunitati oricui are un mesaj. Politicianului in cautare de publicitate, organizatorului unui eveniment cultural nu prea grozav, unei companii care isi lanseaza un alt produs copiat, cu totii stim ca atunci cand sunt putine stiri, accesul este posibil.
      Sa citam cunoscutul weblog Marginal Revolution, "exista piete pentru orice." Pe piata informatiei, valuta este atentia, iar suma de atentie data unui mesaj este definta de inversul probabilitatii de a il primi, fata de alte mesaje.

       De aici si prezentul eseu -care poate e asteptat sau poate nu- insa, in conditiile sezonului, se poate califica drept un castravete cu forme ciudate.



QED........